Auzim tot mai des că salvarea României poate veni din agricultură. Argumentele care susţin această afirmaţie se referă la o populaţie numeroasă în mediul rural (circa 44.9 %- Sursă Ziarul România Liberă), la o disponibilitate ridicată a terenului agricol (14,7 mil de hectare teren agricol dintre care 10 mil. ocupate cu terenuri arabile, Sursă Wikipedia) precum şi la posibilitatea accesării fondurilor europene pentru dezvoltarea de afaceri în agricultură. Uniunea Europeana oferă fonduri pentru foarte multe tipuri de afaceri agricole şi pentru dezvoltarea afacerilor din mediul rural. Doar în 2011-2012 sectorul agriculturii va beneficia de fonduri europene în valoare de 3,3 miliarde euro (Sursa Ziarul Financiar). Tuturor acestor argumente li se adaugă tendinţa mondială de a produce şi consuma alimente bio, de a produce şi a folosi combustibili bio, de a recicla şi de a reduce poluarea mediului înconjurător.
Creşterea păsărilor de curte poate deveni o afacere profitabilă atât pentru gospodarul care trăieşte la ţară şi care îşi poate valoriza munca cât şi pentru orăşeanul care caută să evadeze din aglomeraţia şi stresul vieţii de la oraş. Avantajele creşterii găinilor încep cu producerea de ouă, carne şi pot ajunge până la distrugerea tuturor dăunătorilor care ar putea infesta grădina precum şi asigurarea de gunoi (bălegar) care în combinaţie cu compostul va constitui un îngrăşământ ideal pentru plante.
Ouăle de casă
Sub aspectul consumului de alimente bio, fără conservanţi şi cât mai aproape de starea lor natură, ouăle de casă, aşa cum sunt numite ouăle produse de găini crescute la curte, sunt mai gustoase decât ouăle cumpărate de supermarket. Nu trebuie decât să spargeţi un ou din comerţ pentru a observa coaja subţire şi consisteţa apoasă a albuşului, în timp ce păsările din ograda proprie care sunt îngrijite bine, vor da ouă cu un gălbenuş galben intens şi un albuş gros.
Păsări de carne sau de masă
În timp ce unii agricultori cresc păsările pentru ouă alţii consideră că este mai profitabil să le creşti pentru carne. Astfel păsările şi pui acestora sunt numiţi păsări de carne sau păsări de măsă. Este recomandat ca înainte de a demara o afacere de creştere a păsărilor pentru carne, să vă asiguraţi că aţi înţeles foarte bine ce presupune această îndeletnicire. Va veni ziua când acestea vor fi tăiate, pregătite şi mâncate şi trebuie să faceţi aceste lucruri în mod uman şi adecvat.
Nu mai există nicio îndoială în ceea ce priveşte gustul şi calitatea cărnii de păsăre crescută la curte. Veţi observa o textură mai consistentă a cărnii şi un gust autentic pentru că pasărea a putut să se dezvolte după bunul plac şi astfel muşchii au un aport mai mare de sânge, deci şi de substanţe nutritive. În consecinţă oasele vor fi mai puternice şi mai puţin predispuse le rupere.
Creşterea păsărilor ca hobby
În fiecare zi suntem supuşi unor solicitări cât mai diverse şi mai stresante, suntem obligaţi să facem faţă unor provocări continue şi alocăm foarte puţin timp plăcerilor noastre sau în cele mai multe cazuri uităm de hobby-urile noastre. Găsirea unui echilibru între activitate şi muncă, relaxare şi plăcere este secretul unei vieţi împlinite.
Fie că sunteţi nişte persoane active pe piaţa muncii sau că tocmai aţi ieşit la pensie, creşterea păsărilor poate fi o activitate care vă va face să vă simţiţi bine şi în acelaşi timp folositor. Grija faţă de un animal, faţă de plante sau faţă de copiii dă o stare de bine creând un sentiment al utilitaţii şi al protecţiei.
Creşterea păsărilor ca hobby are şi alte avantaje cum ar fi faptul că este o preocupare continuă generând un interes permanent. În acelaşi timp te obligă să petreci mult timp afară, lucru minunat pentru sănătatea ta.
În funcţie de timp şi de banii pe care vreţi să-i investiţi, creşterea găinilor doar ca păsări decorative se poate transforma în interesul pentru obţinerea de rase pure. Mulţi proprietari de păsări, ajung să fie dornici să-şi expună exemplarele la târguri de profil, unde câştigarea unui premiu atrage atenţia asupra sa şi asupra raselor promovate.
Dacă expunerea păsărilor vi se pare un lucru prea complicat şi costisitor trebuie să ştiţi că există şi concursuri de ouă unde competiţia este la fel de spectaculoasă şi lupta pentru câştigarea unui loc fruntaş la fel de acerbă.
Istoricul găinii
Originile găinii domestice fac în continuare obiectul multor dezbateri aprinse printre arheologi şi geneticieni deopotrivă, deşi majoritatea sunt de acord că rasa red jungle (Gallus gallus) este principalul strămoş al speciei domestice. Se pare că „Gallus gallus” este o pasăre sălbatică ce încă trăieşte în libertate în cea mai mare parte a Asiei de Sud-Est. Domesticirea s-a petrecut, după unele surse, acum 8.000 de ani, pe teritoriul actual al Thailandei.
Primele dovezi arheologice provin din China şi sunt vechi de 5.400 de ani. Sunt răspândite pe o arie geografică destul de extinsă, în provinciile Heibei, Shandong şi Shaanxi. Dovezi interesante au fost găsite la Mohenjo-Daro, în valea Indusului, provenind de acum 4.000 de ani. Se presupune că de aici puii s-au răspândit în Europa şi Africa. În Europa, primele imagini cu găini provin din Grecia antică, de pe vase fabricate în Corinth în secolul VII î.H. Referirile la găini din operele unor poeţi antici ca Aristofan şi Cratinus par a indica provenienţa lor din vechea Persie. Oricum, carnea de găină şi pui era o raritate în Grecia antică, fiind socotită un aliment de lux. Mai târziu, oraşul Delos a devenit un important centru de creştere a găinilor.
Găinile din Lumea Nouă au o istorie interesantă. Deşi se crede că spaniolii le-au adus, împeună cu vitele şi caii, de fapt găinile au o istorie precolumbiană, urmele lor fiind identificate în toată America de Sud, dar mai ales în Chile, în jurul anului 1350, deci cu aproape 150 de ani înainte de cucerirea spaniolă.
Se crede că găinile au fost aduse din Asia de Sud-Est în insulele Polineziei acum 3.300 de ani.
Găina în religie
Deşi sacrificiile rituale stăteau la baza culturilor greceşti, găinile nu erau folosite în acest scop pentru că în acele vremeuri erau considerate animale exotice. Grecii credeau că până şi lei se temeau se cocoşi.
Romanii foloseau cocoşii drept oracole: o găină care apărea din partea stângă era un semn favorabil. Deşi putea fi folosită orice pasăre, doar găinile erau de obicei consultate. Era socotit un semn rău dacă găinile rămâneau în coteţ, cloncăneau, îşi fluturau aripile sau zburau afară; în schimb dacă mâncau cu poftă era semn bun. În cultura populară a multor ţări central europene se credea că Diavolul fugea la primul cântat al cocoşilor, în timp ce în Bali sângele vărsat după o luptă cu cocoşi era considerat drept purificator.