CONFORMATIA CORPORALA constituie o însuşire morfologică importantă şi rezultă din analiza regiunilor corporale, atât separată, cât şi a grupelor de regiuni legate între ele morfo-fiziologic, iar în final se apreciază armonia de ansamblu.
Aceasta însuşire este în strânsă legătură cu constituţia şi rezistenţa organică a porcilor.
Analiza se face prin aprecierea exteriorului, având la bază legătura dialectică între formă şi conţinut.
La porci, însuşi corpul animalului reprezintă producţia principală, ceea ce simplifică mult aprecierea zootehnică.
Conformaţia corporală condiţionează tipul morfologic al unei rase, iar încadrul rasei a unor populaţii sau linii la care se pot evidenţia anumite forme de producţie.
Aprecierea exteriorului se face, de regulă, la animalele în stare deîntreţinere de reproducător, deci la cele cu dezvoltarea bună a scheletului şi amusculaturii, precum şi la cele sănătoase.
Studiul analitic al regiunilor corporale se face în cadrul lucrărilor practice;în cele ce urmează se vor face unele aprecieri generale ale conformaţiei, pe părţicorporale.
Conformaţia părţii anterioare
Are importanţă mai redusă, deoarece în urma sacrificării din aceasta rezultă carne de calitate inferioară (la cap) şi medie (de la gât).
Carne de calitate superioară ne este oferită doar de şunca anterioară, deci de regiunile spetei şi braţului, precum şi de cea de la grebăn.
Studiul conformaţiei corporale a acestei părţi (în special a capului) ne oferă date cu privire la rasă, dimorfismul sexual, precocitate, constituţie şi chiar asupra stării de sănătate, indicându-ne uneori şi condiţiile beneficiate anterior pentru creştere.
În general, la porcinele ameliorate şi perfecţionate capul este mai redus ca mărime, cu regiunile frunţii şi feţei mai largi şi cu profilul uşor concav.
Profilul ultraconcav nu este de dorit deoarece incomodează animalul la prehensiunea hranei, în respiraţie şi la păşunat.
Indivizii cu formele înguste şiascuţite ale oaselor capului nu sunt acceptate în lucrările de selecţie.
De asemenea, profilul drept nu este de dorit, aceasta indicând primitivitate şi neameliorare, cu excepţia raselor Landrace şi Hampshire.
Urechile, prin portul şi mărimea lor, constituie repere pentru încadrarea în rase sau grupe de metişi, nepreferându-se cele prea mari şi aplecate, deoarece incomodează animalul la vedere.
Gâtul trebuie să fie cât mai bine îmbrăcat în muşchi, nici prea lung, dar nici scurt, iar în secţiune transversală să fie cât mai apropiat de forma cilindrică, sau uşor eliptică (rasa Landrace posedă gâtul relativ lung şi uşor eliptic).
Acesta trebuie să fie prins corect de cap şi trunchi, fără zone evidente de demarcaţie (acestea indică greşeli în hrănirea animalului şi slăbirea constituţiei).
Aşa după cum s-a arătat capul şi gâtul trebuie să fie cât mai reduse, însă se va avea grijă ca prin selecţie să nu se depăşească limitele fiziologice normale.
Regiunile spetei şi braţului, care formează şunca anterioară, trebuie să fie cu bazele anatomice normal dezvoltate, bine îmbrăcate în muşchi, iar direcţiile membrelor anterioare să se încadreze în liniile de aplomb normale.
Trenul anterior s-a redus considerabil, ca urmare a proceselor de selecţie, aşa încât în prezent acestea reprezintă cca. 30% din greutatea corporală, faţă de70% cât se înregistra la formele sălbatice şi la unele porcine primitive (fig.1).
La trenul mijlociu se va avea în vedere ca toate regiunile să fie mai lungi şilargi, concurând la forma de cilindru lung.
Regiunile de pe linia dorsală, să fie cât mai bine îmbrăcate în muşchi, în special regiunile spinării şi şalelor.
Profilul corpului, apreciat prin configuraţia liniei superioare(sau dorsală), cuprinzând regiunile grebănului, spinării şişalelor, trebuie să fie drept şi uşor ascendent, cu excepţia unor rase americane (Duroc, Hampshire şI Chester-White) la care esteconvex.
Arcuirea liniei spinării, după selecţionerii americani, este o modalitate de alungire a trunchiului.
Regiunile de pe linia abdominală de asemenea, trebuie să fie cât mai lungi şi largi, pentru a oferi o bază suficientă de prindere a ugerului.
La regiunea ugerului se vor analiza: numărul de mameloane, distanţierea acestora atât între rânduri cât şiîntre perechi, simetria şi conformaţia (aprecierea făcându-se în perioada de alăptare).
Forma dorită a mameloanelor este de pâlnie bietajată, iar la pipăit să se simtă aspectul buretos, care indică predominarea ţesutului glandular.
La trenul posterior se analizează cu atenţie crupa şi şunca posterioară, de la care se obţin cele mai mari proporţii de carne de calitate superioară.
În general,crupa trebuie să fie dreaptă, largă şi lungă, conformaţie care oferă o bază mare de prindere pentru musculatura regiunilor şuncii posterioare.
Şunca posterioară, formată în principal din muşchii fesei, coapsei şi gambei, trebuie să fie largă, convexă şi descinsă.
La membrele posterioare se va aprecia şi încadrarea lor în linia de aplomb normală, precum şi înclinarea optimă a regiunii chişiţei, care sunt foarte importante la reproducătorii masculi.
În munca de selecţie trebuie să se sesizeze din timp defectele de conformaţie care ar putea genera slăbirea constituţiei animalului.
Pentru reproducătorii masculi se va pune un mare accent pe regiunea testiculară, a furoului şi a penisului, iar la femele pe integritatea ugerului şi a vulvei.